Poezie din adâncuri

Divin
Lasă-mă să te numesc așa,
Cum sufletul te strigă
Dintr-o teama, un necunoscut, dorințe și curiozități
Așa ai început să mă chemi la tine

Nu-i nici târziu, nu-i nici devreme.
Un moment matur.
Desculță, încălțată, dezbrăcată, îmbrăcată,
Somnoroasă, odihnită, fericită sau mâhnită
Mă primești în fel și chip

De câte ori plec, de atâtea ori vreau să mă întorc
O lume noua și totuși aceeași
Mi-ai deschis ochii, 

Mi-ai cuprins inima și înțeleg acum câte mi-ai spus
Înțeleg acum.

Imensitatea este fragilă, puterea este fragilă
Viața este fragilă
Ce luptă mare, ce luptă de puteri, pentru puteri.
Tu tot ce vrei și tot ce ceri este respect
Ce oferi este viață.

Mi-ai vorbit, te-am înțeles
Lacrimile mele au devenit aceleași cu tine, in adâncurile tale,
Lacrimi de fericire, lacrimi de realizare
Dragostea protejează, cum tu mă protejezi pe mine
Ajută-mă să încerc să învăț cum să te protejez și eu

Incep printr-o poezie despre tine

Atunci cand imi este dor si uit,

Citind am sa stiut cum sa ma intorc la tine

Sa-mi amintesc mereu

Tot ce avem, a inceput cu tine.